Cuba este cea mai întinsă insulă din Caraibe şi cea mai variată din punct de vedere geografic şi cultural, de peste 40 de ani fiind asemuită unui ghimpe comunist în coasta capitalistă a Statelor Unite. Turiştii însă trebuie să lase această imagine în spatele Cortinei de Fier şi să vadă cum, de fapt, Cuba este plină de culoare şi viaţă mai ales în capitală. Până şi numele Havana (La Habana) ne duce cu gândul la discoteci întunecate, fum de ţigară, revoluţie şi pasiune. Havana din zilele noastre poate a lăsat în urmă febra revoluţiei, dar celelalte imagini sunt încă prezente.
Situată pe coasta de nord a insulei şi construită în jurul unui port cu apă adâncă, oraşul a fost centrul multor lupte între coloniştii care au sosit în această parte de lume. Toţi au lăsat dovezi ale trecerii lor pe aici, însă cele mai importante sunt cele ale spaniolilor. Minunata arhitectură a vechii Havana este foarte asemănătoare cu cea a Seviliei, având străzi înguste acoperite cu piatră cubică, pieţe umbrite, ferestre cu gratii şi, în multe locuri, clădiri în ruină. Cu ajutorul UNESCO şi al banilor obţinuţi din turism, multe dintre aceste clădiri unice sunt readuse la gloria lor de odinioară. Havana oferă un neobişnuit peisaj al clădirilor restaurate vopsite în nuanţe vii aflate lângă altele învechite ce stau să se prăbuşească dacă cineva ar bate la uşă. Consiliul local a recunoscut însă însemnătatea moştenirii oraşului vechi şi astfel bogăţiile acestuia nu vor fi pierdute pentru totdeauna.
Cum multe avioane aterizează noaptea, turiştii pot avea un şoc cultural ieşind afară în dimineaţa următoare şi trezindu-se într-o mare de oameni: negrese cu un corp impunător ce fumează îmbrăcate în rochii gen Carmen Miranda, modele superbe în costume lycra, copii în uniforme şcolare castanii sau de culoarea muştarului alergând dintr-o parte în alta a străzii. Soneriile bicicletelor chinezeşti sună continuu în timp ce încearcă să se strecoare în trafic sau în afara lui, în timp ce taxiurile şi maşinile Lada sau Chevrolet din anii ‘50 ce se luptă pentru un petec de şosea aduc un plus caracteristic acestei atmosfere acompaniate de ritmurile cubaneze ce pulsează de la fiecare fereastră, uşă sau balcon. Acest amestec de europeni, asiatici şi africani a creat o naţiune de oameni calzi, vioi şi ingenioşi, care i-a ajutat să trăiască 40 de ani de criză şi lipsuri.
Cuba şi-a obţinut oficial independenţa faţă de Spania în anul 1899 cu ajutorul militar din partea americanilor, care de atunci şi până la revoluţia din 1959 au jucat un rol important în politica, economia şi industria cubaneză. Americanii s-au îngrămădit în Havana, în special în perioada prohibiţiei din State, când oraşul s-a transformat într-o locaţie atractivă, caracterizată prin băuturi scumpe, prostituţie şi jocuri de noroc, hoteluri sofisticate, cluburi de noapte şi un stil de viaţă libertin. Totuşi, corupţia era din ce în ce mai răspândită, iar neînţelegerile dintre bogaţi şi săraci se înmulţeau. Un grup de luptători de gherilă, sub conducerea lui Fidel Castro şi a lui Che Guevara, a reuşit să îl răstoarne de la putere pe dictatorul Batista în anul 1959 şi americanii au părăsit ţara, împreună cu multe dintre bogăţiile acesteia.
În anul 1961, guvernul american, temându-se să aibă un de vecin comunist, a organizat un grup de mercenari care urma să-l dea jos de la putere pe Castro. Într-un fel rănind mândria americanilor, mercenarii au fost înfrânţi în Golful Porcilor (Playa Giron). A urmat apoi o blocadă comercială care continuă şi în zilele noastre. În ciuda vârstei înaintate, Fidel Castro continuă să guverneze, lui datorându-i-se îmbunătăţiri în domeniul sănătăţii şi al educaţiei. Economia Cubei are o tentativă de dezvoltare, ajutată de guvern, ce le-a permis cetăţenilor să păstreze dolarii americani, lucru ilegal în trecut. Această măsură a contribuit la creşterea consumului şi mai ales a turismului, care a devenit principala sursă de venit a Cubei. Cubanezii continuă să fie optimişti şi zâmbetul lor molipsitor face orice turist să se simtă ca acasă.
Recomandă acest articol